Anxietatea este una dintre cele mai frecvente dificultăți pentru care oamenii apelează la psihoterapie — și pe bună dreptate. Tratamentul anxietății aduce, de cele mai multe ori, rezultate foarte bune și durabile în timp.
Un anumit nivel de anxietate este normal și chiar util uneori. Problema apare atunci când îngrijorarea, teama sau tensiunea devin constante și încep să îți afecteze viața de zi cu zi, relațiile, munca sau starea de bine. În aceste situații, este posibil să fie vorba despre o tulburare de anxietate, una dintre cele mai răspândite dificultăți psihologice.
Anxietatea poate apărea la oricine, indiferent de vârstă, profesie, nivel de educație sau situație de viață. Mulți oameni suferă în tăcere, de teamă să nu fie judecați sau etichetați. Din păcate, această suferință poate dura ani întregi, deși anxietatea este tratabilă, la fel ca orice altă problemă de sănătate.
Așa cum mergem la medic când corpul ne transmite că ceva nu este în regulă, este firesc să cerem ajutor și atunci când mintea ne semnalează că resursele ei sunt depășite. Anxietatea nu este un defect de caracter și nici un „dat al sorții”. Este un mesaj care merită ascultat.
Cu cât intervenția are loc mai devreme, cu atât procesul de vindecare este mai ușor.
Tulburările de anxietate se manifestă prin frică, îngrijorare excesivă și tensiune constantă, care pot fi însoțite de simptome fizice. Anxietatea ușoară poate însemna doar un disconfort trecător, în timp ce anxietatea severă poate limita semnificativ viața de zi cu zi.
Pe scurt, diferența dintre anxietatea normală și o tulburare de anxietate ține de intensitate, durată și impact:
este firesc să fii îngrijorat de facturi, relații sau examene;
nu este firesc ca îngrijorarea să fie permanentă, greu de controlat și să îți consume energia zilnică;
emoțiile normale apar în situații concrete și trec;
anxietatea patologică persistă, se generalizează și duce adesea la evitare, izolare sau atacuri de panică.
Atacurile de panică
Sunt episoade intense de frică apărute brusc, însoțite de simptome fizice puternice. Teama de a avea un nou atac poate duce la evitarea multor situații și la restrângerea vieții cotidiene.
Fobiile
Frica intensă și irațională de anumite obiecte sau situații (de exemplu: zborul cu avionul, păianjenii, acele), care duce la evitare și limitări inutile.
Agorafobia
Teama de locuri sau situații din care pare greu de ieșit sau de primit ajutor. Poate include evitarea transportului public, a spațiilor aglomerate sau chiar a ieșirii din casă.
Anxietatea socială (fobia socială)
Teama intensă de a fi judecat, umilit sau de a te face de râs în situații sociale. Aceasta este mult mai puternică decât timiditatea obișnuită și poate duce la izolare.
Tulburarea de anxietate generalizată
Îngrijorare constantă, aproape zilnică, timp de cel puțin șase luni, percepută ca fiind greu sau imposibil de controlat. Este adesea însoțită de oboseală, iritabilitate, dificultăți de somn și concentrare.
Anxietatea de separare
Anxietate intensă legată de separarea de o persoană sau de un loc care oferă siguranță, uneori cu simptome asemănătoare atacurilor de panică.
Mutismul selectiv
O formă de anxietate întâlnită la unii copii, care nu pot vorbi în anumite contexte, deși comunică normal în medii familiare.
Anxietatea apare frecvent împreună cu depresia și poate fi însoțită de simptome fizice, precum greață, tensiune musculară sau palpitații. Cauzele sunt multiple: factori genetici, biologici, de personalitate sau evenimente de viață stresante.
În unele situații, este necesar ca alte dificultăți asociate — precum depresia sau dependențele — să fie abordate simultan sau chiar prioritar.
Anxietatea se poate trata. Nu trebuie să trăiești cu frica sau neliniștea ca parte permanentă din viața ta. Psihoterapia oferă un spațiu sigur în care poți înțelege ce ți se întâmplă și poți învăța să îți recapeți echilibrul și libertatea interioară